Sterilizarea

Procedura de sterilizare a femelelor si de castrare a masculilor inca reprezinta un subiect insuficient cunoscut si lamurit pentru proprietarii de animale de companie din tara noastra. Desi cei mai multi dintre medicii veterinari recomanda proprietarilor sa abordeze aceasta optiune, totusi multi dintre acestia raman reticenti in a-si steriliza animalul de companie din motive mai mult sau mai putin subiective.

Pentru pacientii nostri, in baza unei relatii client/medic bazata pe increderea dumneavoastra in opiniile noastre medicale, ne permitem aici sa va facem cateva recomandari si sa aducem cateva lamuriri in plus asupra acestui subiect.

Sterilizarea presupune in fapt, excluderea organelor reproducatoare, prin excizie chirurgicala, atat la femele cat si la masculi, in speta, eliminarea din circuitul biologic al animalului a acelor hormoni responsabili de comportamentul de reproducere. Aceste organe sunt reperezentate de ovare la femele si de testicule la masculi. Este insa important de stiut ca in afara de ovare si testicule, in organism mai exista glande responsabile de productia de hormoni de reproducere, cum ar fi glandele suprarenale, care insa produc cantitati infime de hormoni. Totusi, uneori, datorita unor „dereglari” aceste glande pot produce si cantitati mai mari de hormoni care pot provoca comportamente specifice perioadelor de calduri la unii pacienti. Aceste situatii sunt insa intamplatoare si le vom discuta la capitolul „exceptii” .

Exista conceptia gresita ca in urma sterilizarii/ castrarii, animalele sunt mai predispuse aparitiei cancerului, devin mai lenese, fara chef de joaca si se ingrasa. Este o conceptie gresita pentru ca ceea ce se intampla in realitate este ca prin eliminarea hormonilor sexuali, la nivelul organismului se va instala o stare de echilibru care va determina un comportament echilibrat, prin excluderea perioadelor induse de hormoni: agitatie excesiva in perioada de calduri, vocalizarea excesiva (mai ales la pisici), conflictele datorate comportamentului sexual (teritorialitate, „vanatoarea dupa femele”), lipsa apetitului, slabirea consecutiva perioadelor de rut, urmate de perioadele de liniste, postcalduri, atat la femele cat si la masculi.

Animalele sterilizate nu devin mai blande sau mai putin agresive, comportamenul lor se schimba nemaifiind domiat de hormonii sexuali, astfel incat nu mai intra in conflicte determinate de rut, dispare agresivitatea determinata de maternitate, in general devin mai echilibrate comportamental. In aceeasi masura nu isi pierd „cheful de viata” ci din contra pastreaza caracterul copilaros si vesel caracteristic tineretii si respectiv perioadei prepubere. Dispare dorinta de a hoinarii in cautarea partenerului, acest lucru fiind valabil pentru ambele sexe, respectiv si la caini si la pisici.

Un alt motiv datorita caruia multi proprietari evita sterilizarea animalului este teama de obezitate. In mod firesc, hormonii sexuali sunt responsabili si de raportul intre anabolism si catabolism, respectiv aportul de nutrienti si consumul lor. Odata cu eliminarea lor, acest raport se schimba mult in favoarea catabolismului, deci nutrientii se asimileaza dar nu se mai consuma la fel de mult. Este o realitate de care trebuie sa tinem cont la fiecare animal supus sterilizarii. Exista si un procent mic de animale care chiar si dupa sterilizare nu par sa adauge greutate suplimentara, si se considera ca sunt mai mari sanse sa se intample asa atunci cand optam pentru sterilizare la o varsta foarte tanara. Lucrurile nu sunt chiar asa, este o chestiune care tine mai degraba de metabolismul propriu organismului, nu de varsta la care sterilizam animalul (vom detalia in cele ce urmeaza).

De retinut: castigul in greutate se datoreaza alimentatiei nerationale, excesive si in acelasi timp a lipsei de miscare. Mai ales in cazul pisicutelor care traiesc in apartamente si care nu au la dispozitie un spatiu suficient de mare in care sa faca miscare si de cele mai multe ori sunt hranite la discretie, mancand cate putin dar pe tot parcursul zilei si mai ales al noptii, aceasta este explicatia pentru ingrasarea excesiva a animalelor dupa sterilizare. Un animal sterilizat trebuie sa fie hranit rational, cu mese regulate la aceleasi ore zilnic, in cantitati rezonabile si conforme cu varsta, greutatea si rasa. Medicul dumneavoastra va va face recomandarea unei hrane potrivita pentru animalul dumneavoastra in functie de particularitatile acestuia. De dumneavoastra depinde ca regimul de viata recomandat, miscare, ore de masa si cantitati, sa fie respectat.

Unii proprietari considera ca prin sterilizare isi priveaza animalul de companie o viata naturala si firesca, excluzandu-l de la reproducere. Acesta este un mit impotriva caruia exista un argument suficient de solid, anume acela ca animalul de companie nu constientizeaza sexualitatea. Pentru ei, aceasta se desfasoara in mod absolut instinctiv, mediata hormonal si in absenta oricarei urme de inteligenta. In acest mod, fie ca reproducerea are loc, fie ca nu, pentru animalul respectiv este acelasi lucru. Animalul de companie este un copil pe toata perioada vietii sale, nu este capabil sa ia decizii si sa faca alegeri, ci traieste intr-o dependenta absoluta de proprietarul sau.

Exista si situatii in care animalul nostru de companie este un exemplar cu valoare chinologica cu caracteristici reprezentative pentru rasa sau pur si simplu inzestrat cu trasaturi care sunt de dorit a fi transmise mai departe altor generatii. Desigur ca aceste exemplare nu trebuie retrase de la monta sau private de reproducere. Dar chiar si acestea, dupa de ce isi incheie menirea de reproductie, este bine sa fie sterilizate din aceleasi motive pentru care alegem sa sterilizam orice alt animal de companie

Un alt mit care ar trebui explicat este acela ca „este sanatos” ca animalul sa se reproduca inainte sa fie sterilizat. Este un MIT! Pentru sanatatea animalului, o monta sau o fatare nu au nicio influenta pozitiva. In cazul masculilor este cel mai simplu de inteles, orice mascul din categoria animalelor de companie este apt de o noua monta la putin timp dupa un act sexual incheiat, in aceeasi zi. Acest lucru inseamna ca trecerea printr-o monta devine neimportanta in cateva ore de la incheierea ei, asadar monta nu are nicio influenta asupra momentului sterilizarii. Din nou, animalele se reproduc din instinct, nu cu constiinta.

Nici pentru femele lucrurile nu stau diferit. Faptul ca o femela a avut sau nu vreodata pui, nu are nicio legatura cu stabilirea sau momentul ales pentru sterilizare.

Exista insa un aspect important legat de alegerea momentului optim pentru procedura de sterilizare, si acesta este legat de varsta si statusul fiziologic al animalului, nicidecum de statusul sau reproducator.

Multe teorii stiintifice pledeaza pentru sterilizarea animalelor inainte de pubertate, respectiv inainte de aparitia primei perioade de calduri. Pubertatea reprezinta momentul in care organismul este matur din punct de vedere hormonal si apt de reproducere. Matur hormonal nu este insa acelasi lucru cu matur din punct de vedere fiziologic, metabolic, al dezvoltarii corporale etc. In mod concret, un animal devine apt de a se reproduce inainte sa isi finalizeze dezvoltarea completa. O parte din efectele negative ale sterlizarii ar putea sa fie si alegerea unui moment prematur pentru efectuarea acestei interventii. De exemplu, in cazul motanilor, exista studii care au dovedit ca sterilizarea la o varsta foarte mica, prin disparitia din schema metabolica a testosteronului, masculul respectiv nu va ajunge la o dezvoltare completa si suficienta a uretrei, fenomen care ulterior poate partcipa la instalarea mai rapida si agravarea episoadelor de obstructie uretrala la masculii predispusi la litiaza vezicala. Ca lucrurile sa fie foarte clare, nu castrarea este fenomenul care provoaca litiaza vezicala, ci acesta apare ca urmare a unei predispozitii genetice datorita careia sunt dereglate mecanismele metabolice de eliminare a reziduurilor proteice. Acestea in loc sa fie eliminate in urma filtrarii renale, sunt transformate in cristale proteice de dimensiuni microscopice la nivelul rinichiului si eliminate ca atare. Parte dintre ele sunt retinute la nivelul bazinetului renal si se aglutineaza formand litiaza urinara si urolitii, asa numitele „pietre la rinichi”. Ulterior de la nivelul bazinetului sunt mobilizate impreuna cu jetul de urina si coboara pe uretere catre vezica urinara. Daca dimensiunea urolitului este mai mare decat calibrul ureterului, se blocheaza la nivelul acestuia. Alteori coboara in vezica urinara unde stagneaza si se maresc in dimensiune prin alipirea cristalelor secretate ulterior. Cand un asemenea urolit este antrenat prin uretra spre exterior, in cazul motanilor, traseul intrauretral presupune traversarea a trei stricturi anatomice, in care de cele mai multe ori se blocheaza si obtureaza uretra, provocand obstructia uretrala completa, asa numitul blocaj, cu consecintele cunoscute ca „blocaj urinar”. Castrarea foarte devreme a motanului nu permite dezvoltarea suficienta a uretrei care inceteaza complet dupa eliminarea testosteronului, astfel partcipand la agravarea episoadelor de blocaj uretral.

In cazul femelelor, sterilizarea la o varsta foarte frageda nu este indicata din motive oarecum similare, in sensul ca si estrogenul are un rol important in dezvoltarea corporala a animalului si de asemenea este implicat in procese metabolice diverse, ca de exemplu cel al calciului. Legat de acest aspect, studii recente au dovedit fara echivoc ca in cazul femelelor din rasele de talie mare si uriasa, sterilizarea la o varsta mica (de exemplu 7-8 luni cum se recomanda pentru catelele de talie mica) este direct implicata (respectiv contraindicata) in aparitia la maturitate a incidentei osteosarcomului, o forma de cancer osos relativ frecventa la aceste rase. Acest lucru este cel mai probabil legat de dezechilibrul hormonal de la nivelul metabolismului calciului. Ca urmare, la aceste rase, la care maturitatea corporala se instaleaza in jurul varstei de 3 ani, nu este indicata sterilizarea inainte de varsta de 2-2,5 ani. Pentru rasele de talie mica varsta optima pentru sterilizare, agreata de specialisti, este undeva intre 6 si 9 luni. De asemenea la pisici.

Se considera ca sterilizarea puncteaza ca beneficiu pe termen lung, impiedicarea instalarii unor tipuri de cancer, cum ar fi cel ovarian, uterin si mamar, respectiv de prostata la masculi. Un rol foarte important in aparitia si dezvoltarea acestor cancere il au hormonii sexuali feminini, respectiv estrogenul si progesteronul, mai bine zis jocul si dezechilibrele dintre ele, excesul de testosteron in cazul masculilor. Estrogenul este hormonul responsabil de intrarea femelei in calduri, iar progesteronul este responsabil de instalarea si buna desfasurare a gestatiei. Ambii hormoni se distribuie si actioneaza la nivelul tuturor componentelor aparatului reproducator si sunt produsi de ovare. Ca urmare, prin sterilizare si respectiv eliminarea ovarelor, nici acesti hormoni nu mai exista si odata cu ei dispar si efectele negative induse de acestia.

Pubertatea, respectiv momentul in care animalul devine matur din punct de vedere sexual, se manifesta prin intrarea in calduri a femelei si declansarea interesului pentru monta la masculi, impropriu numit si la ei ca si in cazul femelelor, tot intrare in calduri. Cand se ajunge la acest moment, hormonii sexuali ajung la nivelul lor maxim de secretie si prin intermediul circulatiei sanguine circula la nivelul intregului organism cu efect evident asupra organelor reproducatoare. Asa se explica recomandarea ca animalele sa fie sterilizate inainte de acest moment, asa incat hormonii sa nu invadeze uterul si mamelele (in cazul femelelor) respectiv prostata (in cazul masculilor) si aceste organe sa intre in activitate. Se considera ca riscul de dezvoltare a unei forme de cancer la nivelul organelor reproducatoare creste cu 25% odata cu invadarea lor de catre hormonii sexuali, comparativ cu situatia opusa in care nu s-a ajuns la aceasta invazie hormonala inainte de sterilizare.

Multi proprietari solicita medicului veterinar tratamente medicamentoase de prevenire sau intrerupere a perioadei de calduri (estru in cazul femelelor) pentru a evita procedura chirurgicala de sterilizare. Trebuie inteles ca acest lucru nu este deloc indicat si ca presupune riscuri majore. Medicatia cu aceasta indicatie se bazeaza pe hormoni, ceea ce inseamna o cantitate in plus de hormoni de sinteza care sa contracareze si/sau sa completeze nivelul celor proprii. De cele mai multe ori acest lucru provoaca dezechilibre severe la nivelul organismului si se soldeaza cu efecte dintre cele mai neplacute si grave: lactatii nervoase, gestatii false, colectii uterine septice sau aseptice.

Pentru a intelege importanta sterilizarii, trebuie stiut ce presupune aceasta. Este o procedura medicala chirurgicala, executata sub anestezie generala, prin care in cazul femelelor, pot fi indepartate numai ovarele (ovariectomie) sau si ovarele si uterul (ovariohisterectomie), iar in cazul masculilor de indepartare chirurgicala a testiculelor (orhidectomie). Exista si posibilitatea procedurilor intermediare, nu de indepartare a anexelor genitale ci de intrerupere a traseului prin sectionare sau ligaturare cum ar fi vasectomia la mascul (sectionarea cordonului spermatic) sau ligaturarea salpinxului la femele. Acest lucru insa impiedica doar reproducerea si in nici un caz nu elimina intrarea femelei in estru (perioada de calduri) sau a mascului in rut, animalele sunt apte de monta dar nu produc urmasi. Aceste proceduri au foarte rar indicatii in medicina veterinara.

Beneficiile sterilizarii femelelor

• se evita comportamentul caracteristic: pisicile in calduri se manifesta vocal cu sunete foarte impresionante, reducerea comportamentului agresiv datorat instictului de reproducere, avantajul igienic in cazul catelelor la care perioada de calduri presupune sangerari uneori masive, evitarea incidentele sociale datorate comportamentului de evadare si fuga dupa partener, evitarea agitatiei excesive, perioadelor de inapetenta si dobandirea unei stari generale alterata in aceste intervale de timp, gestatiile nedorite
• la femelele de talie mica si medie si pisicile sterilizate inainte de primul estru scade riscul de aparitie a complicatiilor tumorale la nivelul aparatului reproducator
• evitarea aparitiei mastitelor, piometrului, fibroamelor uterine, gestatiilor false
• mentinerea unui echilibru metabolic pe tot parcursul vietii

Beneficiile sterilizarii masculilor

• desfiintarea comportamentului sexual de marcare a teritoriului prin urinari frecvente
• eliminarea mirosului intens si persistent al urinei
• evitarea comportamentului agresiv fata de alti masculi determinat de comportamentul de dominatie specific reproducerii
• evadarea din domiciliu si accidentele consecutive
• evitarea riscului contractarii bolilor transmisibile, atat cele cu transmitere sexuala cat si cele contagioase bacteriene si virale
• scade riscul dezvoltarii cancerului si afectiunilor mediate hormonal la nivelul testiculelor si al prostatei

In ambele cazuri, animalele sterilizate vor avea o viata mai lunga si mai sanatoasa.

PROCEDURA PROPRIUZISA

Sterilizarea este o procedura medicala chirurgicala pe care o poate executa doar medicul veterinar, pregatit si instruit in aceasta privinta. Nu faceti greseala de a considera aceasta interventie ca fiind una de rutina, usor de executat si la indemana oricui. Pentru pacient nu este o interventie greu de suportat, de amploare sau foarte solicitanta pentru organism, dar totusi ramane o procedura chirurgicala si trebuie abordata si tratata ca atare. Este doar o procedura bine cunoscuta si foarte frecvent executata.

Ca orice procedura chirugicala, sterilizarea presupune riscuri, posibile complicatii si o abordare serioasa si profesionala din partea echipei medicale. Este esentiala comunicarea cu medicul curant al animalului dumneavoastra care este cel mai in masura sa va recomande cel mai optim moment pentru executarea acestei proceduri si a celor mai portivite conditii. Riscurile asociate acestei proceduri pot fi dintre cele mai diverse si desi rare, ele exista si trebuie luate in calcul si in masura in care este posibil, anticipate si prevenite.

In cazul femelelor procedura presupune deschiderea chirurgicala a abdomenului pentru abordarea si excizia ovarelor, impreuna sau fara coarne uterine. Acest lucru presupune aparitia unei hemoragii de mica intensitate si fara prea mare importanta postoperatorie. Totusi, in cazul unui pacient care sufera de tulburari de coagulare a sangelui (sau o alta afectiune hematologica), pot apare complicatii. Acesta este motivul pentru care nu este recomandata sterilizarea unei femele aflata in perioada de calduri (in estru), deoarece estrogenul care se afla in aceasta perioada la nivel maxim are intre altele si acest efect de a scadea puterea de coagulare a sangelui si in acelsi timp produce vasodilatatie a vaselor de sange. Acest lucru poate produce complicatii in plus in cazul unei interventii chirurgicale, prin cresterea timpului de coagulare la nivelul capilarelor, respectiv al timpului de sangerarre.

Uneori, odata cu desfasurarea acestei interventii chirurgicale descoperim anomalii anatomice congenitale, ca de exemplu existenta unui hiatus transdiafragmatic (insuficienta uniune intre diafragm si organele care il traverseaza, esofag, vena cava, artera aorta). Diafragmul separa cavitatea toracica de cea abdominala in mod complet si ermetic, astfel incat la deschiderea chirurgicala sau accidentala a abdomenului, aerul nu poate patrunde in cea toracica. In cazul in care aceasta separare nu este completa, aerul trece in cavitatea toracica si in acest mod anuleaza presiunea negativa de la nivelul acesteia, esentiala pentru expansiunea si comprimarea plamanilor in procesele de inspiratie/expiratie. In lipsa acestei presiuni negative si a fenomenului de vacuum, plamanii colabeaza si respiratia nu se mai poate realiza ceea ce duce la moartea pacientului prin sufocare. Daca in istoricul medical al pacientului nu este cunoscuta o trauma mecanica care ar fi putut produce o hernie transdiafragmatica de care sa avem cunostinta, nu putem anticipa si preveni o asemenea situatie, iar medicul chirurg este singurul care ar putea salva viata pacientului.

Si animalele pot suferii de sensibilitati si alergii la diferite substante/ medicamente. Sterilizarea presupune si administrarea unor substante chimice si medicamente, atat prin anestezie cat si prin diverse tratamente pre si postoperatorii care pot provoca alergii si reactii anafilactice care pot fi severe si chiar pot pune viata pacientului in pericol.

Posibila existenta a unor afectiuni insidioase (fara manifestari clinice), cunoscute sau inca nedepistate, cum ar fi diabetul zaharat, insuficienta renala, afectiuni cardiace etc, pot complica major orce interventie chirurgicala, deci si procedura de sterilizare.

Din aceste motive, consideram foarte important ca inainte de interventia propriuzisa, pacientul sa fie supus unui examen clinic si investigatii minime cu scopul de a preveni eventuale contraindicatii sau complicatii legate de aceasta procedura. Medicul dumneavoastra va va recomanda efectuarea unui consult general, investigatii paraclinice de tipul analizelor de sange de rutina sau chiar unele speciale, examinarea cardiaca si/sau imagistica (ecografie sau radiografii). Toate acestea au rolul de a se asigura de reusita procedurii si nu de a incarca factura finala.

PROTOCOLUL DE STERILIZARE IN CABINETUL NOSTRU

Interventia chirurgicala de sterilizare a unui animal in cabinetul nostru presupune efectuarea unei programari cu cel putin 24 de ore inainte de ziua aleasa pentru interventie. Medicul de garda va va recomanda ca din seara anterioara programarii sa nu mai hraniti animalul cu hrana solida. Ultima masa solida va fi administrata in seara anterioara programarii. Peste noapte animalul nu va fi privat de apa, ci ii va fi lasata la discretie. Acest ”post” se recomanda deoarece unele animale pot avea de stari de voma, atat anterior interventiei (de exemplu datorita transportului de acasa la cabinet sau datorita stressului pe care inevitabil il percep prin vizita la clinica) cat si in timpul interventiei, sub anestezie, sau imediat dupa incheierea acesteia. Desi echipa medicala isi ia toate masurile de precautie iar pacientul va fi intubat pe toata durata procedurii, vomele, regurgitarile sau refluxul gastric sunt normale datorita relaxarii complete a musculaturii netede pe tot parcursul anesteziei. Continutul din stomac reintors in cavitatea orala, poate fi aspirat din faringe in trahee si in plamani, provocand fenomenul de aspiratie pulmonara si ulterior pneumonia abingestis, care pot avea consecinte foarte grave.

Odata ajuns la clinica, pacientul va fi preluat de personalul medical si i se vor intocmi formele de internare. Proprietarului i se va cere acordul scris pentru desfasurarea interventiei si va primi informatii si raspunsuri la intrebarile legate de protocol si procedura chirurgicala ce urmeaza a fi desfasurata.

In prima faza, pacientul va fi cazat, consultat, termometrat si se vor recolta probele de sange pentru examen biochimic si hematologic, profilul preanestezic. Situatiile speciale ( pacientii cu boli preexistente, cei proveniti din colectivitati cu potential de transmitere a unei boli contagioase) vor fi tratate individual in functie de necesarul fiecaruia. Se va instala o linie venoasa periferica pe care se va recolta proba de sange si pe care in continuare se va administra medicatia necesara. Pacientului ii este ulterior administrat un tratament perfuzabil pregatitor bazat pe antivomitive, anxiolitice, dupa caz si alta medicatie si este tinut sub observatie pentru un intreval de timp, cu scopul de a-i oferi un timp de adaptare si relaxare si deasemnea pentru a putea fi observate eventuale elemente cu importanta medicala. Pregatirea preoperatorie presupune privarea aportului de hrana si apa in totalitate.

Pentru fiecare pacient in parte va fi conceput un protocol de sedare/anestezie potrivit cu varsta, starea fiziologica si necesarul individual. Dozele vor fi perfect adaptate greutatii animalului si timpului de executie al interventiei. Anestezia propriuzisa va fi de asemenea o alegere individuala si poate fi de tip neuroleptanalgezie sau sedare si anestezie inhalatorie. Dupa administrarea sedativului si obtinerea relaxarii musculare initiale, pacientul va fi intubat. Intubarea presupune introducerea pe la nivelul cavitatii orale a unui dispozitiv medical sub forma unui tub care traverseaza faringele si parcurge lungimea traheei pana la la bifurcatia bronhica. Rolul acestui dispozitiv este de a mentine caile respiratorii in permanenta permeabile, de a etanseiza traheea si a impiedica patrunderea lichidelor in plaman (in cazul vomei sau regurgitarii) si de a asigura circuitul de gaz anestezic si oxigen pe parcursul anesteziei inhalatorii. Pacientului aflat deja in tratament perfuzabil, va fi conectat la aparatura medicala de supraveghere, astfel incat pe tot parcursul interventiei chirurgicale vor fi permanent monitorizate constantele fiziologice: rata cardiaca si respiratorie, temperatura corporala, gradul de incarcare in oxigen, activitatea cordului.

Pregatirea sitului chirurgical inseamna toaletarea locului supus inciziei chirurgicale. In acest sens, pacientul va fi asezat si stabilizat in decubitul indicat, in cele mai multe dintre cazuri pe spate (decubit ventro-dorsal). In cazul femelelor este expus abdomenul, respectiv zona inghinala in cazul masculilor. Zona este tunsa si barbierita perfect, apoi aplicate substante dezinfectante pentru igienizarea si sterilizarea pielii.

In mod normal, in cazul femelelor, incizia se face pe mijlocul abdomenului si intereseaza toate straturile peretelui abdominal in scopul penetrarii acestuia: piele, fascia abdominala, toate straturile musculare care vor fi perforate pe lungul aponevrozei numite „linia alba”. In unele cazuri, sterilizarea femelelor se poate face cu abordarea „in flanc”, adica prin practicarea a doua incizii pe partile laterale ale abdomenului in dreptul ariei de proiectie a ovarelor. In functie de alegerea proprietarului sau de decizia in situ a medicului chirurg, femela va fi sterilizata prin excizia fie numai a ovarelor (ovariectomie), fie atat a ovarelor cat si a uterului (ovariohisterectomie). In cazul gestatiilor sau a oricarei forme de colectie intrauterina, procedura chirurgicala obligatorie este ovariohisterectomia. Excizia se practica dupa ligaturarea obligatorie a tuturor vaselor de sange care interseaza ariile supuse exciziei.

Abdomenul este apoi inchis prin sutura straturilor componente, fie individual (pe rand) fie in bloc (toate odata). Pielea va fi suturata separat in oricare dintre cazuri. Pentru toate etapele interventiei, indiferent de structura asupra careia se intervine, toate suturile aplicate vor fi cu materiale (fire) resorbabile. In functie de destinatia suturii, firul de sutura folosit va fi cu resorbtie rapida sau mai indelungata.

Odata incheiata procedura chirurgicala, animalul este readus in pozitie confortabila in decubit lateral (culcat pe o parte) dar mentinut conectat la aparatura de monitorizare prin stationarea la terapie intensiva. In functie de tipul de anestezie folosit, revenirea din aceasta se face de la sine, treptat, prin metabolizarea medicamentelor anestezice, sau prin adminstrarea de medicamente cu efect reversibil. Medicatia cu rol analgezic nu se reverseaza, scopul este de a asigura confortul pacientului in fata durerii.

De cele mai multe ori sunt necesare intre 1 si 3 ore pentru revenirea pacientilor din anestezie pana la starea de recapatare a constientei. Numim un animal complet recuperat din anestezie atunci cand acesta este capabil sa se deplaseze fara sa se clatine. In clinica noastra acesta este momentul cand pacientul poate fi trecut in grija proprietarului, respectiv externat. In urmatoarea perioada de timp de 2-5 zile, pacientului i se vor administra analgezice si antibiotice. Administrarea hranei poate fi reluata inca din aceeasi seara daca acesta are apetit, la fel si aportul de apa. La cei mai multi pacienti acest lucru se intampla abia de a doua zi dupa interventia chirurgicala. Nu este ingrijorator si nici anormal daca in primele 12 ore dupa interventie, pacientul manifesta o voma sau este apatic. Unele animale pot fi si usor febrile, dar aceasta stare este tranzitorie si nu reprezinta neaparat o complicatie postoperatorie.

Dupa interventia chirurgicala, pacientul va purta un colar medical care are rolul de a impiedica animalul ca in mod reflex sa linga plaga chirurgicala. Se considera ca in conditii normale in 7-10 zile dupa interventie, plaga este complet cicatrizata si se poate renunta la purtarea colarului. Pacientul isi poate relua activitatea normala mult mai devreme, dupa doar 1-2 zile de la interventie. Aceste lucruri difera de la un pacient la altul in functie de varsta, tipul interventiei (in mod evident masculii se recupereaza mult mai repede fie si doar pentru ca interventia nu presupune abordarea abdominala) sau de alte cauze mai mult sau mai putin frecvent intalnite.

Retineti! Sterilizarea poate fi considerata o interventie chirurgicala de rutina. Totusi, trebuie abordata si tratata cu seriozitate ca fiind totusi o procedura medicala cu implicarea intregului organism ca un tot unitar si asumarea tuturor consecintelor, pe termen scurt si lung.

Consecintele neplacute ale sterilizarii sunt de luat in calcul, evident. Cel mai frecvent vom avea de-a face cu o crestere in greutate, pana la obezitate in cazul unor pacienti. Se considera ca raportul dintre anabolism si catabolism se schimba incepand cu primele 24 de ore de dupa interventia chirurgicala. Medicul veterinar va va face recomandari privind regimul alimentar de urmat dupa efectuarea procedurii. Se va tine cont bineinteles de schimbarea treptata a sortimentului de hrana. Aceasta consecinta priveste atat masculii cat si femelele.

O a doua categorie de efecte secundare ale sterilizarii este aparitia incontinentei urinare la femele. Acest lucru se datoreaza absentei sau insuficientei hormonului estrogen (cel produs de ovare dispare complet dupa sterilizare, cel produs de suprarenale ramanand insuficient) care are un rol important in mecanismul de contractie/relaxare al sfincterului urinar, acesta ramanand uneori mai putin tonic. Incontinenta urinara poststerilizare se manifesta in perioadele de odihna sau somn ale femelei, cand per ansamblu toata musculatura se afla intr-o faza de relaxare si in acest context, din vezica urinara se scurge continut urinar. Fenomenul poate fi contracarat prin administrarea de suplimente medicale care maresc tonicitatea sfincterului si impiedica astfel scurgerile involuntare de urina.

Este bine sa mai stim ca in ciuda beneficiilor si recomandarilor sterilizarii, avand ca punct principal preventia afectiunilor genito-mamare pe parcursul vietii, acest lucru nu poate fi garantat. Sunt si situatii cand in sterilizarea nu este suficienta pentru a ne asigura ca femela noastra nu va suferi de asemenea afectiuni niciodata. Din pacate aparitia acestora tine si de alti factori, cum ar fi fondul genetic individual, metabolismul propriu, fiziologia organismului, infectii si mutatii genetice suferite pe parcursul vietii animalului.

Daca ar fi sa concluzionam din punct de vedere igieno-medical, comportamental si al calitatii vietii, sterilizarea unui animal de companie se considera o necesitate pentru un animal de companie, fie el caine, pisica, rozatoare sau animal exotic ales sa ne fie companion cu care impartim viata, mediul si habitatul personal