Cuprins
Necesarul nutritional al unui catelus variaza in functie de rasa, acesta trebuie etalonat la nevoile sale individuale.
Hranirea exagerata a catelusilor din talia raselor mare si gigant nu va avea drept rezultat adulti mai mari, ci va creste riscul aparitiei dezechilibrelor metabolice.
Dietele cu un continut crescut in proteina vor duce la dezechilibre osteoarticulare.
Deficienta sau excesul de calciu duce la dezechilibre la nivelul oaselor, suplimentarea calciului nefiind indicata intotdeauna.
Greutatea cainilor variaza de la sub 1 kg la Chiuahua la peste 80 de kg la Saint Bernard. Consecutiv acestei diversitati de masa, rata si perioada de crestere variaza de asemenea. Astfel un catel de talie mica ( individul adult are sub 10 kg) isi va multiplica masa de la nastere de aproximativ 20 de ori, va avea jumatate din greutatea unui adult la 3 luni si va fi complet dezvoltat la varsta de 10 luni. Perioada de crestere pentru rasele de talie mica este scurta si intensa.
In ceea ce priveste cainii de talie mare ( adultul are 35 de kg sau peste), la varsta de un an acestia isi vor multiplica greutatea de la nastere de cel putin 70 de ori, vor avea jumatate din masa unui adult la varsta de 5-6 luni, iar perioada de crestere poate dura pana la 2,5 ani.
Cateii de talie mica si medie iau in greutate intre 20 si 60 de grame pe zi, cu un maximum in perioada post intarcare ( 2-3 luni). In ceea ce priveste cateii de talie mare, perioada de crestere maxima este in jurul varstei de 4-6 luni, si 6-8 luni la rasele de talie gigant.
Perioada de crestere este intensa la rasele de talie mare si gigant pana la varsta de 8 luni astfel ca greutatea acestor rase se va mari considerabil pe o perioada mare de timp.
O consecinta a acestor variabile mari in ceea ce priveste crestera este aceea ca la rasele de talie mica in jurul perioadei de intarcare sistemul osos este bine dezvoltat, in timp ce la puii din rase gigant procesul de dezvoltare al sistemului osos abia incepe. Aceste diferente de crestere explica de ce la rasele mari si gigant exista riscuri mai mari de aparitie a dezechilibrelor de crestere si subliniaza faptul ca exista necesare diferite in functie de talie.
Necesarul de energie
Necesarul energetic pentru crestere variaza tinand cont de varsta, sex, rasa, mediul ambiat. In prima jumatate a creserii sale, un pui necesita de doua ori mai multa energie comparativ cu un adult. Acest exces de calorii este necesar pentru sustinerea si cresterea tesuturilo, precum si de stilui de viata foarte active (puii sunt in general foarte activi si consuma multa energie jucandu-se mare parte din tin timpul zilei) Necesarul de calorii depinde de rata de crestere a puiului si etapa de crestere in care se afla. Puii mai tineri au nevoie de o cantitate de calorii mai mare fata de cei mai inaintati in varsta, raportat la greutate, de asemenea puii de talie mare si gigant au nevoie de un continut mare de calorii pana la o varsta mai inaintata comparativ cu puii de talie mica. Acest necesar marit va scadea gradual; in momentul in care puiul are 80 % din greutatea adultului va consuma doar cu 20 % mai mult fata de un adult.
Femelele sunt au in general o greutate mai mica decat masculii si ajung la masa maxima mai devreme. Acest dimorfism sexual este mai pronuntat la rasele mari si gigant, lucru important deoarece acest lucru implica un necesar diferit pentru cele doua sexe. Masculii au o perioada de crestere mai lunga, deci au un necesar energetic mai mare pe o perioada de timp mai indelungata.
Necesarul caloric exact si cantitatea de mancare ce trebuie administrata este greu de estimat la pui datorita variatiilor ce apar la fiecare rasa si respectiv de la un individ la altul. Unele recomandari sunt facute pe baza greutati adultului dar astfel de estimari sunt dificil de apreciat. Asadar curbele de crestere sunt doar orientative si astfel cantitatea de hrana care trebuie administrata puilor trebuie sa-i mentina intr-o forma ideala. In timpul perioadei de crestere rapida ( 2-8 luni) este recomandat ca puii de talie mare sa nu ia in greutate mai mult de 100 de grame pe zi, in timp ce puii din rase gigant 150-200g de grame pe zi. Alta recomandare este aceea ca la varsta de 6 luni puii nu trebuie sa aiba mai putin de 60 % din greutatea adultului.
Afectiuni scheletale cum ar fi displazia de sold, osteocondrita disecanta, radius curvus, crestere incetinita si osteodistrofia hipertrofica, sunt frecvent diagnosticate la rasele de talie mare si gigant si sunt rare la rasele mici.
Desi semnele clinice si aspectele radiologice ale acestor boli sunt bine definite, etiologia ramane o necunoscuta. Genetica se pare ca joaca un rol major dar exista si factori de mediu cum ar fi nutritia si efortul fizic. Nutrienti in exces ( energie si calciu), cresterea rapida si luarea in greutate sunt factori importanti care contribuie la incidenta acestor afectiuni scheletale la puii raselor mari.
De mentionat este si faptul ca unii proprietari care au pui din rase mari si uriase isi hranesc in mod gresit puii in exces presupunand ca vor avea un catel mai masiv si mai inalt. Acest lucru este eronat, marimea fiind determinata de bagajul genetic al fiecarui individ in parte si nu de cantitatea de hrana primita. Puii hraniti in exces doar vor creste mai repede si vor ajunge la greutatea unui adult mai usor cu un risc crescut de aparitie a dezechilibrelor asociate cu perioada de crestere. Nu excludem nici dezechilibre de greutate in acest caz, iar greutatea suplimentara presupune un efort in plus pe care scheletul inca imatur nu este pregatit sa il suporte. Cresterea rapida supune scheletul imatur la aparitia bolilor tesutului osos, precum si a afectiunilor articulare.
In esenta cantitatea de hrana administrata puilor din rasele de talie mare si gigant trebuie atent controlata in perioada de crestere. Puii cu varsta intre 12 si 16 saptamani trebuie hraniti de 3-4 ori pe zi, reducandu-se treptat la 2 administrari la varsta de 8-10 luni. Pentru a putea monitoriza rata de crestere puii trebuie cantariti saptamanal, si cantitatea de hrana administrata si fie ajustata pentru a mentine o conditie corporala ideala.
Proteina
Necesarul proteic este mai mare pentru crestere fata de cel de sustinere. Cantitatea cat si calitatea sunt importante pentru a oferi aportul corect de aminoacizi necesar dezvoltarii si functionarii armonioase a organismului.
Un studiu epidemiologic pentru identificarea factorilor de risc asociati cu osteocondrita disecanta, a aratat ca dietele din categoria premium cu un continut proteic mai ridicat par a oferi un rol protectiv.
Alegerea unei hrane comerciale (bobite) versus o dieta raw (diverse retete care presupun alimente bazate pe carne cruda , asa numita hrana barf), versus hrana gatita de catre proprietar (supe, pilaf etc) este deasemenea un subiect vast si presupune o dezbatere separat de tipicul acestui articol.
Este indicat ca proteina oferita in hrana cainelui tanar sa fie de origine animala (carne) si nu de origine vegetala. Pe langa faptul ca discutam de o specie exclusiv carnivora, stim ca proteina de origine vegetala este supusa unui anumit tip de digestie enzimatica, echipament pe care cainele nu il poseda la nivelul intestinului sau.In plus, digestia acestor protein vegetale necesita un timp mai indelungat si acest lucru nu este intotdeuna in favoarea animalului.
Calciu si fosfor
Calciul este implicat in multe functii ale organismului printre care coagularea sangelui, activarea enzimelor, reglarea secretiei endocrine de hormoni, functia cardiaca, excitabilitatea neuromusculara.
Peste 99 % din calciu este fixat la nivelul sistemului osos sub forma de hidroxiapatita si carbonat de calciu prins in matricea proteica. Aceasta structura minerala contribuie la integritatea scheletului si la rolul sau de sustinere. Atat excesul si deficienta de calciu cat si raportul dintre calciu si fosfor pot duce la afectiuni osoase in timpul cresterii.
O deficienta de calciu in dieta poate duce la hiperparatiroidism secundar; acest lucru se intampla cand dieta este bazata doar pe carne, fiind scazuta in calciu si crescuta in fosfor; un studiu a aratat ca dietele cu o cantitate insuficienta de calciu pot fi responsabile de fracturi spontane in cazul puilor din rasele mari si uriase, chiar cu alimentatie administrata ad libidum (la dispozitie).
Excesul de calciu in schimb va determina o inhibare a remodelarii osoase si articulare in perioada de crestere. In cazul studiilor efectuate pe puii din rase mari, s-a observat ca o concentratie in calciu de 3,3 % in cenusa a fost asociata cu prevalenta crescuta a radius curvus, osteochondrita, inhibarea cartilajului de crestere si incetinirea\ oprirea cresterii. Aceste afectiuni apar in zonele spuse unei greutati maxime cum ar fi zona proximala si distala a humerusului, radius, ulna, tibie dar si in zone care nu sunt influentate prea mult de greutate cum ar fi coastele.
Talia catelului influenteaza major necesarul de calciu. Studiile spun este ca puii apartinand raselor de talie mare si gigant au un necesear diferit fata de cei de talie mica.
Puii absorb calciul atat pasiv cat si activ la nivelul intestinului. Insa ei nu se pot “apara” eficient de excesul de calciu deoarece intre 45 % si 50 % din calciu este absorbit din cantitaea ingerata. Asadar dietele bogate in calciu pot duce la o acumulare cronica de calciu la pui. Acest exces de calciu va determina secretia de calcitonina care va avea ca rezultat scaderea concentratie plasmatice al acestui element pentru reechilibrarea calciul seric. Datorita calcitoninei, calciul va exercita un efect nociv asupra organismulul. Rolul calcitoninei este acela de a depozita calciul la nivel osos si de a incetini resorbtia lui de la acest nivel. Insa in timpul perioadei de crestere tesutul osos este in continua dezvoltare si remodelare astfel incat au loc numeroase schimburi de calciu intre tesutul osos si sange. Aceste schimburi sunt incetinite de catre calcitonina rezultand o incetinire a remodelarii osoase ducand la deformari osteoarticulare.
Vitamine si minerale
Desi necesarul in ceea ce priveste aceste elemente este mai crescut in perioada de crestere, nu este nevoie sa suplimentati dietele. Mai mult excesul de vitamina A, vitamina D si iod pot fi toxice daca sunt suplimentate excesiv.
Mai multe studii clinice prost efectuate au sugerat ca suplimentarea cu vitamina C ar putea preveni sau trata displazia de sold, panosteita sau osteochondrita disecanta. Insa nu exista dovezi stiintifice care sa sustina ca o suplimentare de vitamina C poate previne problemele scheletale la puii de talie mare si gigant.
Cainii sunt capabili sa-si sintetizeze toata cantitatea de vitamina C de care au nevoie la nivelul ficatului. Mai mult s-a dovedit ca doze mari de vitamina C ( 1200 mg per catel per zi ) pot agrava problemele ortopedice la puii de labrador. Aceste observatii arata ca vitamina C nu are efecte benefice asupra scheletului puilor si ca excesul este contraindicat.
Securitatea digestiva
La pui tractusul gastrointestinal trece printr-o perioada de crestere intensa incepand din prima ora de la nastere si continua dupa perioada de intarcare. Lactaza si enterokinaza sunt in special active in perioada de supt, in timp ce activitatea enzimelor tripsina, chimotripsina si aminopeptidaza creste treptat de-a lungul perioadei de crestere. Activitatea enzimelor amilaza pancreatica, unele peptidaze, maltaza, sucraza, trehalaza cresc numai dupa periaoada de intarcare. Toate aceste schimbari enzimatice au repercursiuni profunde asupra digestiei carbohidratilor si proteinelor.
Puii au un timp de evacuare al stomacului mai scurt si o permeabilitate intestinala mai mare fata de adulti. Marimea are de asemenea o importanta majora asupra functiilor gastrointestinale si ar trebui luata in considerare in alegerea unei diete adecvate pentru perioada de crestere.
Mai multe studii au concluzionat ca atunci cand sunt hraniti cu aceeasi dieta, cainii de talie mare au o digestibilitate mai mica fata de cei de talie mica.
Aceste diferente sunt datorate particularitatilor anatomice: tractusul gastrointestinal al canilor de talie uriasa este proportional mai mic ( reprezinta 2,8 % din greutatea corporala ) fata de cainii de talie mica ( reprezinta 7 % din greutatea corporala ), in timp ce volumul colonului este de 40 de ori mai mare fata de cel al cainilor de talie mica.
Un studiu care are ca scop compararea functiei digestive a cainilor de difierite talii ( Podel, Schnautzer, Schnautzer Urias, Mare Danez) a aratat ca capacitatea globala de a digera nutrientii, capacitatea de absorbtie a intestinului subtire, eliminarea gastrica si tranzitul intestinal nu difera intre caini. Dar o absorbtie lenta a electrolitilor ( probabil datorita unei permeabilitati crescute a intestinului subtire), si a puternicei activitati fermentative ( datorita unui timp lung de stagnare la nivelul colonului) ar putea explica calitatea slaba a fecalelor la rasele de talie uriasa. ( fecale moi ).
Stresul de asemenea poate explica calitatea slaba a fecalelor, in special la rasele aflate intr-o stare permanenta de alerta ( de exemplu rasa ciobanesc german este hiperactiva) sau rase foarte energice ( cum ar fi boxerul, ogarul).
Perioada de crestere este si o perioada de invatare si explorare. Luate impreuna toate aceste provocari si schimbari fiziologice ar putea explica probabilitatea mai mare ca puii sa aiba scaune moi si chiar episoade de diaree. Asadar este important ca dietele pentru pui sa nu fie doar optimizate pentru crestere dar si pentru a facilita o digestie optima si un suport pentru tractusul gastrointestinal.
Decalajul imunitar
De-a lungul perioadei de crestere, puiul gradual pierde din protectia imunitara oferita de colostru maternal. In aceasta perioada de asemenea se formeaza si propriul sau sistem imunitar prin contact cu mediul inconjurator si in special prin vaccinarea efectuata la momentul oportun. Insa in aceasta perioada exista o fereastra de vulnerabilitate (numita decalaj imunitar) cand propriul sistem imun al puiului nu s-a dezvoltat complet pentru a-i oferi protectie si anticorpii maternali sunt la o valoare ce nu mai confera protectie.
Pentru o sanatate optima aceasta perioada de vulnerabilitate trebuie micsorata. Studiile arata clar ca prin suplimentarea dietei cu antioxidanti ( vitamina C, vitamina E, luteina, taurina) se poate creste semnificativ titrul de anticorpi la niveluri care ofera protectie, consecutiv vaccinarii. Astfel ca antioxidantii pot optimiza raspunsul imun consecutiv vaccinarii si astfel protejeaza puii de boli infectioase, cu potential mortal.
In perioada de crestere puii ar trebui sa primeasca in dieta lor un supliment cu anitioxidanti.
Concluzie
Perioada de crestere este plina de provocari si schimbari constante pentru pui, de asemenea nevoile nutritionale difera in functie de varsta, sex, talie si rasa si chiar individ. Oferirea unei diete complete si echilibrate special preparate pentru nevoile individuale ale puiului este critica in perioada de crestere pentru prevenirea dezechilibrelor asociate cu aceasta varsta. Cheia pentru o dezvoltare armonioasa este monitorizarea aportului de mancare si ajustarea cantitatii constant pentru mentinerea unei conditii corporale ideale.


