Blog
Vaccinarea si deparazitarea
Prima intrebare care ii este adresata medicului veterinar la prima vizita dupa achizitionarea unui catel este „cand si ce vaccinuri trebuie sa ii fac? „
Vaccinurile contribuie la prevenirea unor boli contagioase de cele mai multe ori fatale. Unele sunt obligatorii prin lege (de ex vaccinarea antirabica), în timp ce altele sunt doar recomandate. Este esențial să te asiguri că urmezi schema de vaccinare potrivită pentru cățelul tău. In principiu o astfel de schema cuprinde principii generale, dar medicul veterinare stie sa individualizeze pentru fiecare pacient in parte acest protocol, in functie de diversi factori.
La naștere, cățeii se bazează exclusiv pe anticorpii primiți prin laptele matern. Acest lucru îi va proteja împotriva infectiilor in general. Nivelul acestor anticorpi, atat cei specifici (tipici pentru o anumita infectie) cat si cei nespecifici (cei care actioneaza asupra oricarei invazii microbiene in general) va scadea odata cu trecerea primelor saptamani dupa nastere iar cățelusii vor deveni vulnerabili la bolile infecțioase. Vaccinurile necesare, administrate la vârsta potrivită, te vor ajuta să îți protejezi cățelul de aceste boli sau infecții.
De la bun inceput trebuie inteles ca nu doar aceste boli infectioase pot fi un pericol pentru pui, ci acesta trebuie sa fie protejat si fata de alti agresori, cum ar fi parazitii interni si externi. Medicul veterinar va stabili pentru catelul dumneavoastra un protocol de vaccinare-deparazitare bazat pe principii generale si completat cu principii individuale care tin de situatia particulara a catelului.
Deparazitarea unui pui poate fi aplicata inca de la nastere, de exemplu deparazitarea externa a nou nascutilor fatati in medii neigienice. In mod normal, la montele programate si/sau intentionate, proprietarul catelusei stie ca trebuie sa deparaziteze intern si extern si sa vaccineze femela inainte de imperechere. Chiar daca acest lucru este facut, sunt situatii cand in intestinele femelei raman cantonate oua de paraziti intestinali, care vor trece ulterior bariera placentara si vor ajunge in intesinul puiului. Ulterior, sub influenta unor factori favorizanti, aceste oua eclozeaza si elibereaza larve care ulterior vor infesta. Parazitii intestinali pot determina simptome de la cele mai usoare sau deloc, pana la simptome de boala grava care se poate solda chiar cu moartea animalului.
La fel de importanta este de stiut ca toate protocoalele presupun efectuarea deparazitarii interne (si externe daca este cazul) inainte de orice vaccinare. Imaginati-va ca puiul dumneavoastra de catel este un individ sensibil si imatur, vulnerabil la influenta oricarui factor extern.
Atunci când cățelul tău este vaccinat, i se va administra o doză foarte mică de virusuri sau bacterii cu structură modificată, astfel aceste particulele inofensive generând răspunsul imun după vaccinare. Aceasta va stimula apoi sistemul imunitar al cățelului, pentru ca acesta să dezvolte anticorpi specifici virusului sau bacteriei respective.
Virusurile sau bacteriile folosite în vaccinuri sunt, cel mai adesea, moarte sau inactivate, ceea ce înseamnă că, în general, nu pot cauza bolile respective.
Daca ar fi sa abordam lucrurile cu strictete si in conformitate cu regulile impuse de stiinta, pentru fiecare pui ar trebui sa facem teste de diagnostic si sa titram anticorpii specifici pentru bolile pentru care vaccinam, asa incat in functie de titrul lor sa stabilim cel mai potrivit moment pentru aplicarea deparazitarilor interne si al vaccinarii. Doar ca acest lucru este si dificil de facut si foarte costisitor. Astfel au fost create protocoale de deparazitare- vaccinare bazate pe repere generale pentru stabilirea pasilor optimi si a intervalelor de administrare.
In mod obisnuit se administreaza deparazitarea interna a intregului cuib de pui si a mamei, la o varsta medie de 4 saptamani, urmata de o a doua administrare la un interval de 10-14 zile. In cabinetul nostru aplicam acest protocol inainte de prima vaccinare a puilor. Deparazitarile interne vor fi repetate inainte de fiecare vaccinare sau macar daca se constata la doua deparazitari interne succesive ca nu se elimina paraziti in scaun. Dupa a doua deparazitare interna, respectiv la varsta de 6 saptamani, puiul poate primi prima vaccinare
Primăvara aduce schimbări semnificative atât în mediul înconjurător, cât și în comportamentul animalelor. Pentru pisici, această perioadă poate deveni o sursă de stres din cauza activității crescute a altor animale, a schimbărilor de temperatură sau a modificărilor din rutina zilnică. Aceste factori pot duce la apariția unor afecțiuni grave, cum este cistita idiopatică felină (CIF).
Această boală, frecvent întâlnită la pisici, este strâns legată de stres și sănătatea emoțională a felinei. Spre deosebire de alte afecțiuni urinare, cauza exactă a cistitei idiopatice este dificil de determinat, însă manifestările sale pot afecta considerabil calitatea vieții pisicii. În continuare, vom analiza simptomele, cauzele, metodele de diagnostic, tratamentele disponibile și sfaturi pentru prevenire.
Vaccinurile necesare pentru sanatatea puiului sunt cele care previn:
- Maladia carre (Jigodia sau Distemper): această boală poate evolua in mai multe etape, ceea ce îngreunează diagnosticarea la timp si respectiv aplicarea unui tratament eficient. În general, se manifestă prin febră, probleme respiratorii (rinită sau pneumonie bronșică), probleme digestive (gastroenterită), probleme oculare si cutanate, fiecare dintre episoade manifestandu-se ca imbolnaviri de sine statatoare ,de ex intr-o perioada de timp catelul este racit, problema trece, apoi are o indigestie, trece si aceasta, apoi apare o dermatita la nivelul pielii, se vindeca dupa administrea de antibiotice samd, ajungand intr-o faza finala la afectarea sistemului nervos cental, cu manifestari de incoordonare, convulsii si crize nervoase, in aceasta faza fiind cel mai adesea, fatală.
- Hepatita canină (hepatita Rubarth): simptomele pot varia, de la febră ușoară și congestia mucoaselor și până la vărsături, icter, dilatarea stomacului, depresie, limfopenie și manifestari de hepatită severă.
- Parvoviroza canină: parvoviroza este extrem de contagioasă și atacă sistemul gastrointestinal, ducând la pierderea apetitului, vărsături, febră și, adesea, diaree severă, sangvinolenta. Deshidratarea extremă poate apărea rapid și poate fi fatală în 48 – 72 de ore. Forma cardiaca a bolii este de obicei supraacuta si provoaca moartea pacientului subita si inainte de aparitia simptomelor gastrointestinale
- Leptospiroza: leptospiroza este o boală zoonotică (zoonozele sunt boli care se transmit de la animal la om), cauzată de bacterii transmise prin urina rozătoarelor, putând afecta oamenii și anumite animale. La câini, simptomele includ febra, vărsăturile, durerile abdominale, diareea, pierderea apetitului, slăbiciunea severă și letargia, rigiditatea, icterul, durerile musculare, infertilitatea și insuficiența renală (cu sau fără insuficiență hepatică). Cainii de vanatoare, mai ales de apa, sunt mai expusi.
Vaccinul obligatoriu prin lege este vaccinul antirabic. Rabia este o boală fatală pentru câini și oameni si toate mamiferele. Caracterizată, de obicei, prin simptome nervoase, salivare excesivă și, în unele cazuri, convulsii ale mușchilor faciali. Deseori, se observă un comportament neobișnuit de agresiv sau mușcătura urmată de refuzul de a slăbi maxilarele. Boala nu poate fi tratata. Simptomele pot aparea intr-un interval de timp foarte variabil dupa infectare, luni pana la ani. Dupa debutul simptomelor boala nu se mai poate trata si pacientul va muri. De aceea vaccinul antirabic este singura metoda prin care putem preveni infectarea cu virusul rabic. In tara noastra exista cazuri de rabie, in mod special la animalele din mediul silvatic, dar nu exclusiv, spre deosebire de alte tari care au eradicat aceasta boala.
Vaccinurile optionale:
- Tusea de canisă: Aceasta este o boală contractată de câini prin contactul direct cu alți câini, este considerata o boala de colectivitate si apare de exemplu în pensiunile canine sau în timpul expozițiilor canine, in canise sau in alte colectivitati. Boala poate cauza tuse severa, mai mult sau mai puțin gravă, în funcție de vârsta și de starea de intretinere a câinelui, cu sau fara afectarea starii generale a animalului.
- Coronaviroza canina – este o boala cu manifestari gastrointestinale similare cu cele din parvoviroza, dar de obicei nu la fel de severe. Si aceasta boala poate fi una fatala, dar nu atat de agresiva ca parvoviroza. Sunt situatii cand cele doua afectiuni actioneaza impreuna, complicand foarte mult tabloul clinic al manifestarilor si ingreunand tratamentul.
Vaccinarea cățeilor are nivelul maxim de eficiență dacă este administrată la date fixe și urmată de rapeluri. În general, cățelul își va începe programul de vaccinare la vârsta de 6 saptamani. Sunt cazuri cand acest lucru se poate incepe la 8 saptamani sau chiar mai tarziu daca de exemplu catelusul respectiv a suferit de o imbolnavire si a fost tratat pentru aceasta.
Odata adminstrat un vaccin, el incepe sa isi faca efectul provocand producerea de anticorpi, din prima zi postvaccinala. Se considera o medie de 14 zile intervalul necesar pentru acesti anticorpi ca sa ajunga la un nivel maximal. Din acest motiv rapelurile se administreaza din 2 in 2 saptamani. Dupa prima vaccinare, nivelul de anticorpi nu este stabil si dupa ce a ajuns la valoarea maxima, va incepe sa scada. De aceea este necesar rapelul, ca dupa a doua administrare nivelul de anticorpi sa ramana maxim si stabil un interval de timp mai mare. A treia administrare stabilizeaza nivelul titrului de anticorpi pentru o perioada medie de aproximativ un an de zile. De aceea urmatoarele vaccinari se vor adminsitra anual.
Primul vaccin, administrat la 6 saptamani, este in mod obisnuit cel bivalent, impotriva parvovirozei si a maladiei Carre (jigodia). De cele mai multe ori acest vaccin este administrat puilor inainte de a fi indepartati din cuib de catre crescator, respectiv puii vor pleca catre noii proprietari cu primul vaccin deja administrat.
Daca puii nu au fost vaccinati pana la varsta de 8 saptamani (doua luni de viata), primul vaccin nu va mai fi cel bivalent, ci va fi inlocuit cu unul cu 3, 4 sau chiar 5 valente, respectiv se vor adauga valentele pentru Hepatita Rubarth si Parainfluenta eventual si Leptospiroza. Acelasi lucru este recomandat sa se intample în cazul în care cățelul se află într-un mediu cu grad ridicat de risc.
La varsta de 10 săptămâni (doua luni si jumatate) administram rapelul pentru cele 2 vaccinuri anterioare. In acest mod, la aproximativ 10 zile de la administrarea acestui vaccin, puiul nostru dispune de o imunitate specifica solida si in situatia in care al lua contact vreuna dintre bolile pentru care a fost vaccinat, este imun si nu o contracteaza. Dupa aceste 10 zile se ridica restrictiile de pana acum, anume de a lua contact cu alti caini, de a iesi afara si de a calatori in siguranta.
Nu uitam ca in paralel cu fiecare rapel de vaccinare, vom face si rapelurile de deparazitare prin administrarea produsului de deparazitare interna din doua in doua saptamani cu 2-3 zile inainte de administrarea vaccinului.
Vaccinul antirabic reprezinta o categorie aparte de imunizare in sensul ca eficienta acestui vaccin, respectiv perioada de timp in care anticorpii postvaccinali persista in organism, este mare, aproximativ 3 ani. Totusi vaccinarea antirabica trebuie repetata anual, conform legislatiei in vigoare din tara noastra. De altfel, acest vaccin este singurul vaccin obligatoriu prin lege, restul sunt vaccinuri care se administreaza din dorinta proprietarului de a-si proteja vaccinal prietenul patruped.
Vaccinul antirabic se poate administra oricand dupa varsta de 3 luni conform producatorilor de vaccinuri. Totusi, pentru a evita orice fel de reactie secundara postvaccinala la puii foarte mici sau insuficient dezvoltati, protocolul in cabinetul nostru este sa administram acest vaccin dupa varsta de 4 luni. Si pentru a eficientiza protocolul de vaccinare, vaccinul antirabic nu va fi administrat singur ci in combinatie cu celelalte valente pentru care puiul a fost deja vaccinat si care ar trebui repetate la un interval de un an de zile. Ca urmare la 4 luni nu adminstram vaccinul antirabic simplu ci vaccinul anual cu toate valentele : Distemper (Boala Carre sau jigodia) + H (hepatita Rubarth) + P (parvoviroza) + Pi (parainfluenta sau tusea de canisa) + R (rabie) + L (leptospira) DHPPiRL. Acesta este vaccinul care se va administra in fiecare an, repetitiv, toata viata animalului. Mentionam cu aceasta ocazie ca aceste boli nu sunt specifice unei varste sau unui intreval de timp in care cainele este susceptibil sa se imbolnaveasca, oricand, la orice varsta, catelul se poate imbolnavi de una dintre aceste boli, ca urmare vaccinarea anuala se administreaza intreaga viata si nu doar pana la o anumita varsta, inclusiv la seniori si cateii foarte batrani.
In afara de vaccinurile prezentate mai sus, proprietarul poate opta pentru imunizarea catelului sau si impotriva altor boli, mai ales in situatia in care apare necesitatea acestei imunizari prin aparitia unui focar al bolii respective, fie pur si simplu preventiv. Din aceasta categorie fac parte vaccinul impotriva tusei de canisa si Bordetella, administrat intranazal in cazul aparitiei unei epidemii de tuse de canisa, vaccinul impotriva coronavirozei canine (o gastroenterita destul de asemanatoare parvovirozei), vaccinul pentru microsporoza, etc
Desigur ca dupa administrarea vaccinului, calea de administrare fiind in mod uzual cea subcutanata, pot exista reactii adverse, atat locale cat si generale.
Ca reactie locala pot sa apara: durere la locul injectarii insotita sau nu de aparitia unei umflaturi tranzitorii, reactie care se remite de la sine dupa 24 de ore. Cățelul poate fi puțin mai liniștit după vaccinare, usor apatic sau somnolent. Acest lucru ține de reacția organismului respectiv la vaccin. Este important să-i asiguram odihna cățelului după vaccinare. Este posibil ca in ziua vaccinarii sa refuze sa manance si sa fie indispus, nepasator, areactiv la stimuli din mediul sau, sa nu doreasca sa se joace si sa prefere sa doarma retras intr-un loc linistit. Este normal si nu trebuie fortat sa faca altceva decat doreste.
În cazul în care considerati că acesta nu a revenit la normal după 24 de ore, discutati cu medicul curant aceasta situatie.
Un alt tip de reactie este cea anafilactica, adica alergia postvaccinala. La foarte putin timp dupa administrarea vaccinului, cam o ora, se observa cum apar umflaturi la nivelul fetei, in zona sprancenelor si pleoapelor, catelul va avea un aspect de parca este incruntat, in jurul botului, al urechilor, catelul scutura des capul si urechi si apare inflamatia mucoaselor. Aspectul general este unul foarte simpatic, imaginea unui catel in acesta situatie ne face sa zambim, dar nu este o situatie normala si trebuie sa intervenim pentru amendarea ei. In mod obisnuit aceasta reactie nu este insotita de modificarea starii generale, catelul ramanand vesel si cu chef de joaca. Aceasta reactie postvaccinala se poate remite de la sine, in cateva ore, dar exista si riscul sa se agraveze. Ca urmare, daca sesizati ca se intampla, reintorceti-va cu catelusul la medic pentru a i se administra antihistaminice. Acest tratament nu va anihila efectul vaccinului ci amendeaza doar reactia anafilactica postvaccinala.
Extrem de rar unii pacienti pot manifesta reactii severe postvaccinale, in mod special dupa administrarea vaccinului antirabic si mai ales daca aceasta administrare se face la o varsta foarte frageda, 2 luni sau inainte. Se poate instala o stare de apatie profunda, pana la lipsa totala a oricarei reactii la stimuli, stare semicomatoasa, chiar convulsii. Acesta este motivul pentru care vaccinul antirabic este bine sa fie administrat dupa varsta de 4 luni, mai ales catelusilor din rasele mici si pitice. Totusi, acest tip de reactie este unul extrem si foarte rar.
Se mai poate intampla sa apara o reactie locala intaziata, dupa 10-14 zile de la vaccinare sa sesizati aparitia unui nodul subcutanat, relativ tare, aparut la locul unde a fost injectat vaccinul. In mod obisnui acest lucru nu este o reactie la vaccin, ci o reactie locala la injectie, ceea ce inseamna ca ea poate sa apara si cu ocazia administrarii altor injectii si nu neaparat a vaccinului. Face parte din reactiile locale ale pielii la administrarea a diferite substante subcutanat. De asemenea acest nodul va disparea de la sine dupa o oarecare perioada de timp, cateva zile.
Este esențial să va asigurati că urmati o schemă de vaccinare potrivită pentru cainele dumneavoastra, o schema standard sau una individuala, pe care medicul pe care il vti alege sa fie medicul curant al cainelui dumneavoastra, o va structura individual pentru acesta in functie de anumiti factori de care trebuie tinut cont.
Vaccinarea câinilor este una dintre cele mai importante măsuri de îngrijire medicală preventivă pe care trebuie si putem sa le luam. Este recomandat ca imediat ce aducem cățelul acasă pentru prima dată, să discutati cu medicul veterinar planul de preventie deparazitare/vaccinare necesare in pentru prima perioada de viata.
